salut. puteti posta parerile voastre despre noul album aici. va rugam ca in acest post sa va limitati exclusiv la pareri si recenzii despre muzica. multumim.

incepem cu Cristi, primul care a “spart gheata”.

“daca tot n-are chef nimeni de povestit despre album, ca e prea scump, o sa incerc sa o fac eu.

Prima impresie e NOT ROCK :) sau cel putin, nu in sensul in care stiam Luna Amara. Grafic, albumul arata foarte artistic, o opera ‘in its own’ daca are cineva placerea de a incerca sa descifreze mesajul.

In player, prima piesa (‘Into Another’) nu impresioneaza. E un stil nou pentru Luna Amara, MULT mai calm si cu un mesaj pur personal. Mi-a parut mai mult o ‘incalzire’.

‘Transitions’ vine insa cu un ritm si o constructie mai incitante. O piesa ce ma duce cu gandul la maturizare si la dileme, cu o nota de melancolie (sau dezamagire) pentru ce s-a terminat si o neincredere oarecum optimista intrun happy end.

A treia piesa, ‘Chihlimbar’, e deja binecunoscuta din concertele trecute si de pe myspace. Ca sentiment personal, imi transmite dorinta omului de a fi iubit pefect… dar altfel poate fi o melodie draguta despre dragostea adolescentina din vama.

Urmeaza apoi… wow… o piesa vesela :) bine…. doar suna vesel, pentru ca versurile sunt melancolice si continua practic mesajul din piese anterioare. O serie de constatari despre lucruri simple, care se intampla la fel dar inseamna altfel. Si multe, multe intrebari…crestem mari?

‘True Sunshine’ pare un mic strigat de ajutor. Prea surd si prea personal, dupa parerea mea

‘Deadends’ e una din piesele ‘new mark’. O schimbare de stil ce pe mine ma fascineaza. Ceva influente Radiohead, ducand la o linie un pic psihedelica. Versurile reiau tema sociala, dezamagirea faa de ce se intampla si propun cautarea in interior. Suna a ‘Iona’. Si la sfarsit totul inceteaza brusc. Pare amenintator :)

‘No return’… dilema robotului ce nu poate iubi. Aceeasi linie psihedelica, accentuata insa de un solo de…. chitara si efecte :) impresionant. Ascultand albumul, ii duc lipsa lui Mihnea Ferezan, noul chitarist. Una peste alta, e piesa mea preferata de pe album si cred ca rivalizeaza cu multe melodii bune de le avem pe ipod.

Urmeaza momentul liric al serii… Nick.. sau ‘Kill the dancer’.. sau Nick. Foarte emo versurile. O melodie pe care nu o poti intelege decat in anumite stari de spirit. For those who still dare to feel.

Ne scoate Mihnea din starea melancolica cu ‘Hunt the wire’, o revolta impotriva comercialului

Eu nu ma acomodez asa de repede. Stilul insa e tot cel nou si pishedelic, asa ca ma multumesc cu melodia… si ma mai gandesc putin la ce vroia sa spuna Nick mai devreme.

‘Floodmoses’.  . Nu am inteles de cine se ia melodia. Ca se ia de cineva. Cineva a fost rau. Sau nepasator. Sau ceva… deranjant. Dar acum cineva e OK… si noi stim si… ramanem aici.     E bine cand toata lumea e fericita.

Apoi ceva frumos. ‘Little sun’ – declaratie de dragoste urbana. Contrat asteptarilor, nu e o melodie dulceaga. De remarcat din nou efectele de pe final.

Si bonusul, ‘Mara’, o surpriza placuta si un nou prilej de melancolie :)

Asadar, un album despre dilemele, emotiile si fricile unui adolescent ce se maturizeaza. Sau ale unui om matur ca e realizat ca nu mai e adolscent. O schimbare de stil, benefica, dupa parerea mea si o abordare mai profesionista a muzicii. Nu pot decat sa look up to it.”

52 răspunsuri la “parerea ta despre “Don’t Let Your Dreams Fall Asleep””

  1. choke says:

    inca o recenzie aici: http://verdealbastru.wordpress.com

  2. valeriu says:

    Luna Amara se schimba. trecem prin momente care ne conving sa devenim altii. totul e acum. totul e un drum. iar acum Luna este mai egala cu ea insasi.
    nu imi plac recenziile (pentru ca de obicei incearca sa fie si sa sune obiectiv, dar, vai, nu poti deveni obiectiv cand este vorba de trairi si suflet), asa ca ma rezum la pareri si emotii. subiective.

    “nu iti lasa visele sa adoarma” este poezie. Nick are talentul de a nascoci metafore din pamant, val si om. Mihnea are talentul de a nascoci metafore din fum, din oras si din oameni. este un album prea personal ca eu sa ma apuc sa scriu despre “ce vroia sa spuna poetul”. oricum este foarte probabil ca cel mai adesea o sa inteleg altceva sau cel putin nu exact ce a dorit sa spuna poetul. vorba altcuiva, gandim diferit, iubim diferit, si ce bine este ca se intampla asa.

    metaforele nu se nascocesc pentru a fi interpetate. poti eventual sa ai o vaga idee despre ce (crezi tu ca) inseamna, dar cam atat. asa ca ne ramane sa le luam asa cum sunt si sa le punem in noi, sa ne umplem cu ce ne-a daruit cineva.
    nu o sa incep insiruind melodiile si ce cred eu ca inseamna, desi poate nu toate sunt atat de dificil de inteles. cred ca mai degraba trebuie sa admir curajul Lunii de a ne oferi un album nu diferit de ceea ce inseamna Luna, ci diferit de o anumita perceptie despre ei. cred ca iti trebuie destul curaj sa spui “I love you” de atatea ori intr-un singur album si sa nu te cheme Britney Spears, ci Luna Amara. cred ca iti trebuie curaj si sa pui un asemnea titlu care poate parea siropos, telenovelistic sau mai stiu eu cum in contextul in care traim.

    cred ca albumul suna mai unitar decat cele de pana acum. exista pe cele doua precedente ceva care parca nu se lega atat de bine, sarind de la cui si spin la downtown jesus sau de la ego nr4 la your garden. “nu iti lasa visele sa adoarma” curge foarte natural si nici un moment nu am senzatia ca ar fi ceva fortat. e ca si cum atunci cand suntem mai egali cu noi insine lucrurile se intampla firesc.
    cred ca este prima oara mesaje sociale sunt transmse si prin melodii fara prea mult distorse, fara sa mai existe ruptura dintre “balada personala” si “metalicul protest social”. si, ca propunere, cred ca nu ne-am fi suparat daca si melodii precum growing space, borderline sau the spring of our discontent ar fi avut loc pe undeva pe album.
    little sun si no return imi par curajoase, putin catre psihedelic, putin catre progresiv, poate ceva mai mature… ture sunshine are un refren care suna diferit de ce stiam pana acum… transitions si floodmoses suna mai bine decat ma asteptam.
    artwork-ul imi pare ca se potriveste foarte bine cu mesajul albumului. poate putin prea ingramadite versurile. imi place simplitatea lui si faptul ca nu este incarcat cu excesive briz-brizuri…

    multumim Lunii pentru ca incearca sa se reinventeze, sa fie mereu cu un pas in mai departe decat ieri pe un drum care nu prea stim exact unde duce, dar stim cel putin ca este incarcat de emotii, de sunete, de cuvinte, de cautare… tot ce esti e tot ce dai…

  3. Radu says:

    Imi pare tare rau ca inca nu am albumul , dar strang bani sa dau comanda sau intreb pe cineva din vreun oras mare daca poate sa mi-l cumpere, Vorbesc din ce am obtinut asa ca ma limitez la cele putine . Toate piesele au un ceva deosebit. Interesant ca au reusit sa mentina o tema , pe un album full semiacustic si totusi au creat atatea nuante diferite si versuri frumos colorate , uneori in ciuda subiectelor, cu metafore ce te pun pe ganduri. Ce imi va place la acest album cel mai mult e ca imi da o stare de impacare totala , dar nu plictiseste deloc , chiar opusul. Felicitarile mele si vor urma a tuturor ce gusta din festinul acesta de muzica . App Mihnea cel nou face chestii foarte faine live pe piese.

  4. raluca says:

    De fiecare daca cand ascult albumul simt altceva, descopar altceva, am alta piesa preferata(si nici nu as vrea sa ma opresc la una).
    Am asteptat cu nerabdare albumul si acum vreau doar sa multumesc, sa fiu mandra sa spun ca lunaticii reusesc de fiecare data sa uimeasca, sa fie cu mult peste asteptarile noastre, sa faca in noi prin muzica o nebunie de culori, stari, emotii, dorinte!
    Multumesc!

  5. mirunescu says:

    scuzati-mi matinalitatea-sunt cititor de bloguri la cafea. ati putea sa faceti un concurs de scripturi, pentru piesa pe care veti vrea sa o promovati…sau de interpretat coperta albumului, mmm?

    despre album as scrie un comment mult prea kilometric…da’ cred ca m-am plictisit si eu de interpretarile mele care rezoneaza doar la piticii de pe: drum, din lumina, de pe val si pescarusii care zboara pe deasupra acoperisurilor, piticii mei de la rasarit (si apus).

    artworkul mi-e din ce in ce mai drag in general, colajul de pe coperta drept cireasa si cum se continua el pe coperta 4: tanti care doarme pe acoperis si toate formele din asternut si aripa pe deasupra…

  6. cristina says:

    inca nu am facut rost de album.dar in curand il voi avea.dupa cum arata si dupa piesele pe care le-am ascultat pana acum, este pur si simplu…

    fantastic de genial:)
    Servus!

  7. oana says:

    Am venit, am vazut, am ascultat..sambata, brasov, cross-roads.
    nu sunt critic sa pot opina si opinia sa fie relevanta cu legatura la acest album. Mi-a placut…mi-a placut pentru ca a venit exact in momentul in care trebuia, s-a intamplat cand trebuia, sambata, dupa luni de amortire m-am trezit. Ma uitam la voi si la final am simtit sa vin si sa multumesc pentru ca apoi sa plec wide-awake. Asa ca wide awake, de aici, de acum, strig cu toti plamanii MULTUMESC! I love it, simt din nou. Nu mai caut sa explic fenomenul, nu mai caut sa povestesc despre cum am intrat si ce om am iesit… dar..MULTUMESC!

    si albumul il am, goes with me everywhere, dissing corporatia neinsufletita, in care un om simte.

    Va salut si ma inclin!

    Oana

  8. Mihnea says:

    doua recenzii de concerte pe metalhead.ro:

    LUNA AMARA – Vise in Silver Church

    LUNA AMARA – 1 Mai, Vama Veche

  9. Vlad says:

    Am asteptat de foarte multa vreme acest album. Nu numai ca nu lasam visele sa adoarma, dar visul devine din ce in ce mai frumos! “Don’t Let Your Dreams Fall Asleep” are un sunet foarte coerent si elevat. Cred ca este primul disc Luna Amara care se apropie cu adevarat de intensitatea showului live (si nu o spun in detrimentul primelor doua, ma refer mai mult la productie, atmosfera..)

    Nu are rost sa fac recenzii, si nici nu sunt pentru “critica” de orice fel.. im primul muzica trebuie ascultata mai mult timp, descoperi noi lucruri.. foarte multa muzica de acest gen nu trebuie sa fie accesibila din prima ascultare. De asemenea nu inteleg “critica” si analiza track by track care este superficiala. In loc sa astepti ca piesele sa se conformeze standardelor tale imaginare, mai bine o lasi sa vina la tine cu mintea deschisa si incerci tu sa intelegi si sa inveti ceva. Toate piesele sunt diverse si foarte frumoase.

    Tot ce pot sa spun e ca suntem foarte incantati sa putem asculta piese ca Transitions (este rupere :) m-a dat pe spate in fotoliu, powerful!) sau True Sunshine, pe care le puteam auzi doar in concerte, trase impecabil in studio. Albumul are o intensitate si o greutate deosebita si emotionala si sonora in unele momente, valuri arzatoare de sunet, si merge bine ascultat la volum tare ;)

    Mai ascult, ma mai gandesc si mai vorbim :) Lansarea asta a fost un moment foarte important.

  10. Dee says:

    Am cumparat si eu revista Sunete weekendul asta, pretul mai mare ca deobicei, ar fii trebuit sa nu o iau pt. ca toate albumele ce au venit cu aceasta revista m-au dezamagit iar acesta nu este o exceptie.

    Ma asteptam la ceva in gen la “Asfalt” dar nici macar o piesa nu contine chitara electrica…

    Parca e un album solo Nick, folk, folk si mai mult folk… ba, mai sunt si cateva piese pe care canta si Mihnea, alea is distractive poti rade in continuu de accentu lui in “inglish” iar versurile ajuta mult la umor… a, nici Nick nu straluceste, aceasi lipsa de energie si de diversitate in voce…

    Se vede destul de clar ca toate piesele au fost facute de un singur om, toate suna la fel, toate incep la fel si se termina la fel, basul si tobele puteau sa nici nu existe pe albumu asta.

    Bineinteles se poate face o asemanare cu Urma ca gen dar in rest nu are nimic din ce face un album Urma bun.

    Personal ma asteptam la mult mai mult, auzisem de albumu asta de vreo luna si aveam chef de ceva nou si interesant, poate imi place mie mai mult perioada “Asfalt” dar oricum l-ai analiza “Don’t Let Your Dreams Fall Asleep” pare ceva destul de rapid facut, fuserit si fara prea multe de zis.

    Sper sa nu se supere nimeni, vroiam doar sa imi spun parerea de vreme ce am cumparat albumul.

  11. D says:

    Cu mentiunea ca nu am pretentia sa recenzez albumul, ci doar sa-mi spun parerea vizavi de acesta, cred ca sectia ritmica face toti banii pe DLYDFA, depasind albumele precedente, iar Transitions e un bun exemplu in acest sens. Razvan si Sorin stapanesc foarte bine arta contratimpulului si asta da pieselor o dinamica speciala.
    In rest, ar mai fi chestii de corectat pe ici, pe colo (vocea lui Mihnea la “becoming dirt” pe final de Deadends), plus cateva piese care nu-mi plac deloc (True Sunshine mi se pare o balada cheesy cu partea aia de solo de chitara, dupa Kill the Dancer nu ma dau in vant).
    Big up pentru Little Sun, cu mentiunea ca intro-ul si outro-ul de tip ‘peisaj urban’ cu avioane la joasa inaltime, caini si ambulante mi se pare aiurea.

    Piesele care ma dau gata pe acest album sunt cele din sesiunea RFI (Into Another, Deadends), Hunt the Wire, Transitions (foarte faina schimbarea de registru la final), Floodmoses si Chihlimbar.

    Un album asteptat de multa lume, bine prezentat la concertele de lansare (proiectiile sunt foarte inspirate si sustin excelent muzica si versurile), care n-a prea fost de gasit in prima saptamana dupa 1 mai, fara vina trupetilor insa, beneficiind de un turneu mai scurt comparativ cu Loc Lipsa. Lipseste Vali si chitara lui roz :) Pentru mine, Vali se incadra mult mai bine in peisaj.

    Merita ascultat si descoperit incetul cu incetul – imi da o stare de spirit deosebita dupa auditie si imi lasa un sentiment pozitiv. Nu mi se pare un album unplugged si nu duc dorul pieselor ‘grele’ – albumul asta are destule pasaje alerte, chitari, bas si toba si mai ales melodicitate, ca sa iti tina interesul treaz si acasa si la concerte.

  12. nick says:

    dee,multumesc pentru sinceritate.am cateva observatii,daca nu e cu suparare:exista o singura piesa pe album care nu include parti de chitara electrica;nu poti,efectiv, face abstractie de sectia ritmica si partiturile ei pentru ca ar fi aberant sau poate te grabeai undeva cand pretinzi ca ai ascultat albumul;inregistrarile au durat cateva luni de zile asa ca “facutul in graba” se exclude desi,ma rog,rezultatul poate fi perceput de catre fiecare dupa cum simte;”aceasi lipsa de energie si de diversitate in voce…” ca si unde sau ca si pe ce? iaca,acestea au fost observatiile mele,multumesc ca ai cumparat revista,albumul era gratuit oricum so there’s(are) no love(le) lost cum ziceau odata domnii din Carcass featuring my bad humor.

  13. myke says:

    am facut si eu o cronica, ceva mai lunga, sper sa nu plictiseaca prea mult :)

    http://blog.deliceu.ro/?p=406

  14. Sorin says:

    @ dee. Nu e cu suparare. E parerea ta si o respectam desi sunt unelele lucruri cu care nu sunt de accord, in general cu faptul ca e un album fusarit (in esenta din motivele pe care le-a zis si Nick). Daca iti doresti mai multa chitara electrica de la noi, sper sa nu trebuiasca sa astepti prea mult, pentru ca pe urmatorul album vor fi piese ca Bathtub Glory, Sleep Disco sau asa zisa Untiled pe care le poti gasi in variante live pe youtube si poti sa vezi in ce directie se indreapta trupa si pe partea mai dura.

    @ d – noi, sectia ritmica, iti multumim pentru aprecieri:) Sa stii ca introul de la little sun a fost featuring Cluj, adica am scos un microfon pe geamul studioului si am inregistrat zgomotele din jurul nostru. Nu a fost nimic “prelucrat” sau aranjat. Personal imi place foarte mult intro-ul asta. Mi se pare ca, astfel, piesa e mult mai vie si mai “adevarata”, e o bucata de timp, intr-un fel e ca o poza sonora :) ).

  15. Mihnea says:

    o recenzie la…vocea mea, mai mult. flash-ul omului, vorba lui Iordache…

  16. Vlad says:

    Ha! Chiar vroiam sa va intreb de partile ambientale de la Little Sun (intro si outro). Le-am ascultat cu mare atentie, ma tot concetram pe variatiunile scartzaitului acela hehe.. Imi plac chestiile astea. Mai ascult si diverse genuri mai ambientale si tot asa. Uneori gasesc fascinant sa ascult sunete pe strada sau in natura. Odata am auzit un solo interesant de flex sau ceva facut pe un santier la metrou :) ) (nu serios acu)

  17. Vlad says:

    Albumul e on heavy rotation de cand l-am inhatat. Now playing as we speak si man.. Transitions e intensa, pur si simplu umple camera. Foarte heavy chiar si asa “acustica” hehe.

  18. iulia says:

    daca nu scria alt nume acolo sus, credeam ca e blogul vreunui nativ american cu accent impecabil pe care l-o fi suparat Mihnea cu ceva…

  19. cristi says:

    “o recenzie la…vocea mea, mai mult. flash-ul omului, vorba lui Iordache…”
    eu sunt mai afon… :-”
    chestia cu engleza, e deja cliseu. but then again… fergalicious era cantata intro engleza pura.

    ma face sa ma gandesc la ce ar fi o melodie cantata intr-o limba inexistenta. o simpla insiruire de sunete. si-ar pierde melodia mesajul?

    dar, tot citind threadul asta, s-a nascut o mare curiozitate. ce inseamna pentru voi, luna, acest album? nu ma refel la cariera muzicala, milestone, rod al muncii… ci la ce inseamna pentru voi ca persoane? ce ati vrut sa spuneti si ce vi se pare ca s-ar fi inteles?

  20. nick says:

    Cristi,nu stiu cata relevanta ar mai avea in acest moment o insiruire de explicatii,”traduceri” sau comentarii personale a membrilor luna amara asupra propriilor piese.ce am avut de spus e spus deja in continutul acestui album.felul in care intelege fiecare dintre voi muzica si cuvintele acestui album e o chestiune care tine in mod evident de starile si gusturile si lumile voastre.cu cat mai variate perceptiile,cu atat mai bine pentru “sufletul” acestor piese care sunt,pana la urma,fragmente in culori din tot ceea ce am trait.

  21. cristi says:

    people might want to know you…
    e ciudat sa-mi doresc sa-ti vorbesc, e ciudat sa nu fiu ca tine… nu?

  22. Andrei Vajna II says:

    Parerea mea:
    http://andreivajnaii.blogspot.com/2009/05/luna-amara-dont-let-your-dreams-fall.html

    Pe scurt:
    Plusuri:
    – partea a doua din No Return
    – melodiile lui Nick, in special Into Another si Kill the Dancer
    – backing vocals-ul lui Mihnea de pe Floodmoses
    – solo-ul blues din True Sunshine
    – momentele psihedelice de pe Little Sun
    – booklet si coperta

    Minusuri:
    – vocea si engleza lui Mihnea pe vreo 3 piese
    – outro-ul prea lung de la Little Sun

  23. ionut_s says:

    Hello people! In primul rand felicitari celor din trupa pentru album, l-am cumparat ieri si la prima ascultare suna f bine. Astept cu nerabdare concertul de diseara din Timisoara.

    Mai devreme am creat pagina albumului pe RYM: http://rateyourmusic.com/release/album/luna_amara/dont_let_your_dreams_fall_asleep/ si recomand tuturor celor care au scris aici despre album, care il au sau il vor cumpara, sa intre acolo si sa dea rating albumului, sa scrie review-uri, etc. Distractie si enjoy the music

  24. Brenda says:

    Dupa prima auditie, nu pot sa spun decat “wow”. Sunt complet fermecata de ce-am auzit, pur si simplu m-am pierdut in albumul asta, in lirismul lui, in toate sentimentele astea aflate intr-o continua metamorfoza (cred ca acum am inteles ce zicea Nick ieri). Tare as vrea ca dupa ce o sa-l ascult de-o sa stiu fiecare nota pe de rost, sa pot sa le absorb pe toate. Desi am o vaga banuiala ca de fiecare data o sa descopar altele si altele…

    Ati pus atata suflet in albumul asta, si se simte…Luna asta-i mai degraba dulce-amaruie:) Beautifully done! Va multumesc mult pentru DLYDFA, ma simt mai implinita sufleteste. And here’s hoping tomorrow’s concert meets your expectations.

    P.S. Versiunea upgradata de la “Mara” was a special treat indeed:)

  25. Florin says:

    Parerea mea: http://florinistic.net/dont-let-your-dreams-fall-asleep/

  26. Mircea says:

    Salut,
    Nu v-am mai auzit de mult. Aveam cele 2 albume anterioare de pe care ascultam destul de rar cateva piese (odata la 3-4 luni in masina), dar mi-am adus aminte de un concert pe care l-ati sustinut in Vama acu’ vreo 4-5 ani, concert de care am fost tare impresionat.
    Pe scurt, imi placeati, dar nu eram “fan”.
    Nu stiu cum s-a intamplat, dar am citit undeva (bine ascuns) ca o sa aveti concert in Bv. Cu amintirea acelui concert m-am dus in “Crossroads” habar ne-avand cum o sa sune piesele noi.
    Ca sa nu ma lungesc prea mult, inca de la prima piesa mi-am dat seama ca asist la ceva gen “instant classic”. Trecand peste intarzierea aparitiei pe scena (trebuie facut ceva in directia asta in Ro, altfel o sa ramanem la fel de “defazati”), mi-am dat seama ca ce ascult (“Into Another” era prima piesa) nu e ceva care se va demoda in 3-5 ani. Inca nu stiam daca imi place sau nu, dar deja “bataiam” din picioare. Sunete armonioase, muzica din plin, cantata de placere.
    Eram deja “treaz” la “Transitions” si urechile mi se transformasera in “branhii”.. Am avut certitudinea ca ce ascultam chiar imi place foarte mult, si ca va trebui sa fac ceva sa “vanez” concertele voastre prin preajma. Forta chitarei electrice de la inceput, contra-ritmurile bateriei, solo-ul de trompeta care pune “degetul pe rana”, vocea in octava inalta a lui Nick, toate inchegate dau “imaginea” unei piese deosebit de reusite (mult mai reusita in in varianta live decat pe cd..). O sugestie: partea de final din piesa (“iesirea” lui Nick) putea fi mai cizelata.. s-a gasit o solutie rapida, dar urechile mele ar fi preferat o solutie mai eleganta uneia mai rapide.
    “Chihlimbar” – cred ca o sa ramana ‘hit’ (in sensul comercial al cuvantului), mi se pare buna, dar nu neaparat cea care te leaga definitiv de un album (mai stie cineva de “innuendo” al celor de la Queen?)
    “Unghii de drac” – pozitiva, dar deocamdata n-o simt foarte apropiata..trece cumva in mod placut, pe langa mine..
    “True sunshine” – muzica foarte placuta, dar nu e genul care necesita foarte mult efort de asimilare. Efectiv de lasi in voia ritmului, si te bucuri de sunete.
    “Deadends” – o piesa mai “grea”, printre cele mai reusite de pe album (desi la “carma” nu e Nick), dar are o forta pe care nu o poti subestima. Nu vocea este deosebita, ci atitudinea, si senzatia pe care o ai dupa ce o asculti (si anume ca ai ascultat ceva serios)..
    “No return” o simt ca partea a doua a piesei mentionate mai sus. Cu toate ca solo-ul din a doua parte are un acord de baza simplu, modul in care se desfasoara constructia necesita multa armonie si ansamblul suna foarte inchegat. Banuiesc ca este una dintre cele mai “dificile” bucati in concerte, in situatia in care publicul nu este incalzit (putin probabil totusi).
    “Kill the dancer” – o piesa necesara. Cred ca Razvan abia o asteapta. Iar Nick se gandeste cu groaza la notele inalte. Not my “cup of tea”, insa nota 20 pt. combinatia voce Nick – chitara rece – trompeta “retro”.
    “Hunt The Wire” – o piesa excelenta, mai ales de ascultat in concerte. Forta, sonoritate, un tempo mai “asezat”. O consider o a doua piesa “pilon” a albumului. Muzica la superlativ.
    “Floodmoses” – nu am o parere stabila despre aceasta piesa. Adica e de bine, dar nu stiu cat.
    “Little sun” – daca rezisti primelor cateva minute si declaratiilor repetate ale lui Mihnea “junior”, te asteapta o surpriza deosebit de placuta. Un final cu adevarat apoteotic pt. un album deosebit de reusit, care din fericire pt. autori, nu se lasa descoperit la primele auditii. Tot ceea ce sper este ca educatia muzicala din Ro sa evolueze in urmatorii ani, iar daca acest lucru se va intampla, atunci avem toate sansele sa citim in ceva manuale ale “viitorului” de niste baieti din Cj care au adus ceva muzica si respect pt. lucrul bine facut in “muzica” romaneasca. La mai mare!

  27. maria says:

    Pe scurt, şi după primele audiţii, zău că m-o dat pe spate.
    Mi se pare un album cald şi primitor, gata să te învelească în muzica lui. Şi cu cât îl mai ascult, cu atât mai găsesc câte o bucăţică – un vers sau 3 acorduri ale unui instrument – ce să mă facă să spun wow.
    E compact, şi curge frumos de la o piesă la alta. Little Sun e una din cele mai mişto piese româneşti ever.
    Sincer, nu eram sigură cum o să vi se potrivească stilu ăsta. Vă e ca o mănuşă.

    Poate o să elaborez părerea asta a mea. Deocamată mă duc să mai ascult albumul :)

    Ah, uitasem să precizez că suntem două cu părerea asta. Mamei îi place tare mult. Ieri m-o rugat să las numai albumul ăsta în playlist cât timp îs eu prin oraş :)

    Merci şi felicitări pentru un album excelent!

  28. christi says:

    Felicitari pentru un album excelent. O sa revin si cu un review, acum sint pe fuga, vroiam doar sa va spun ca imi place mult de tot.

  29. Adelina says:

    Buna, eu mi-am luat albumul de la Carturesti cu revista Sunete. Imi plac toate melodiile, mai ales Into Another. Pe multe le stiam din concerte. Felicitari si mult succes cu promovarea. Sper sa faceti un concert si in Bucuresti in vara asta.

  30. surfin_bird says:

    salut vreau si eu sa spun doua lucruri:
    1. albumul imi place mult si nu pot sa-l descriu nicicum, oricat as incerca (nici nu ma prea pricep si poate nici nu vreau), cel mai important e ca ma regasesc in el. muzica si concertele voastre ma fac sa ma simt bine, sa ma simt acasa si pentru asta va multumesc.
    2. inceputul de la “hunt the wire” e foarte fain (ma refer chiar la prima secunda), iar ideea de “soare mic” mi-a trecut si mie prin minte la un moment dat, in legatura cu o persoana f draga, which is funny.

    bafta in turneu!

  31. M.S. says:

    Tare imi placea Luna Amara. Tin minte ce revelatii au fost melodii ca Gri Dorian (varianta de dinainte de album) Somn si Ciudat. Asta a fost acum o suta de ani. Probabil eu m-am schimbat, nu voi. Probabil nu mai am eu disponibilitatea necesara, fiindca ceva in mod clar nu se mai declanseaza ascultandu-va. Sau poate nu e vina mea, poate e vina voastra. Poate e timpul sa va izolati in munti trei luni sa stati unii cu altii, sa uitati de gagicile care trebuie sa se batzaie cu ochii inchisi la concerte si de bautele de dupa si sa va redeveniti sinceri, deschisi si experimentali. Ca Radiohead, ca PJ Harvey.
    Dar nu, probabil e vina mea.

  32. Titz says:

    Sunt un ascultator de-al vostru [ nu-mi place sa ma numesc fan , nu sunt fanul nimanui :) ] de la primul Stuffstock, cand am ramas masca in acea dimineata cand ati cantat, pt felul cum v-ati exprimat nemultumirea, frustrarile…si aveati forta… forta pe care multi dintre spectatori nu o mai aveau la acea ora :)
    In primele doua albume m-am regasit , si aveam impresia ca ati reusit sa atingeti toate subiectele, punctele sensibile, mai ales dupa ‘Intunecare’ cand eram extaziat ca in sfarsit zice cineva ceva legat de ce se intampla la noi cu Biserica, bisericile….
    Am ascultat pe City fm, melodia de promovare a noului album, ‘Chihlimbar’…. si nu mi-a placut, eram dezamagit intr-un fel…mi-era si teama sa ascult noul album. Dar intr-o zi am intrat pe youtube sa vad ce s-a intamplat la Silver church, si am ascultat/ vazut melodiiile cantate acolo….dupa ani, am ramas din nou masca! :) Socat, in mod placut..
    Primele piese care m-au lovit: ‘No return’ ‘Unghii de drac’ iar ‘Little sun’ m-a ‘terminat’…una dintre cele mai bune piese din toata muzica ascultata pana acum…si sunt batran, tocmai ce-am facut 30 de ani…:)
    Apoi am descoperit si alte piese gen ‘Deadends’ ‘Floodmoses’ ‘True Sunshine’ ‘Transitions’ ‘Hunt the wire’ ‘Into Another’….astazi am comandat albumul si dupa ce-l primesc voi asculta si celelalte melodii….
    F tare si ideea cu proiectia video…
    Dupa acest album va pot spune ca nu sunteti cu nimic mai prejos decat Pink Floyd, Nirvana, Tool…
    Dupa ce am vazut cele 2 laturi, aproape si a treia [ de fapt nu aveti laturi, sunteti un cerc :) ] si am citit mai sus unde Sorin spune ca ‘pe urmatorul album vor fi piese gen Bathtub Glory, Sleep Disco sau asa zisa Untiled’ , deja astept al 4 album (desi nu l-am primit inca pe-al treilea). Cred ca-i buna ideea sa vina un al patru-lea dur, si care sa ne faca sa urlam frustrarile, sa avem un fond pe care putem distruge, demola, ca-s asa multe de distrus…si tot se acumuleaza… :)
    RESPECT pt ce faceti

  33. Titz says:

    aaaa, si inca ceva: e f bine ca diversificati stilul, genul, abordarea….
    nu prea sunt ok formatiile care canta acelasi stil ani de zile….e imposibil sa simti la fel, sa gandesti la fel, sa mananci la fel, daca esti un om cu mintea libera….

    Ne vedem la Cisnadioara…

  34. Silviu says:

    “Don’t let your dreams fall asleep” …. deja de la titlu suna promitator. am ascultat albumul si mi se pare chiar reusit. am fost vineri la concert la Rock Pe Mures. schimbari in trupa. noul chitarist e genial. Sa revenim la album=> Imi place cum ati conceput albumu (coperta) super original. Si cum a zis razvan : ” Ne-am saturat de plastic” ; Good choice!!! Versurile…mega trip. muzica , suna foarte omogen si bine lucrata, cat despre noul stil , cu toate ca multi nu-l considera LUNA AMARA, mie mi se pare PUR LUNA AMARA. . oricum nu-mi place sa ma lungesc. Ideea-i ca ati facut treaba buna inca o data. SUCCES. si sa ne mai vedem. All the best!

  35. Sebastian Hatred says:

    Eu o sa fiu sincer, cum sunt si de obicei. Noul album promoveaza un gen care imi face placere sa-l ascult acasa, nu la un concert. Thanks.

  36. little blue says:

    mai intai vreau sa va multumesc si totodata sa va felicit pentru minunea asta mica ce se cheama Don’t let your dreams fall asleep, am asteptat cu sufletul la gura aparitia albumului si poate cea mai grea parte a asteptarii a fost perioada dintre 1 mai si ziua concertului (cred ca n-am fost singura care s-a batut vitejeste cu tentatia, cand albumul e deja in librarii, de a-l cumpara inainte de concert). insa daca baietii au vrut ca prima auditie a albumului sa fie chiar concertul, am asteptat cuminte lansarea, si bine am facut, pentru ca prestatia de zile mari a lunii amare nu a facut altceva decat sa sadeasca in mine o pofta imensa de a devora bucatica cu bucatica noul material.

    n-o sa scriu, cum au spus altii, ca aveam asteptari foarte mari de la album si ca trupa le-a depasit cu mult. cu timpul am invatat ceva despre luna amara, si anume, ca orice fel de asteptari as fi avut, fie de la un concert, fie de la un nou album, ceea ce am primit a fost de cele mai multe ori peste tot ce imi puteam eu imagina, la nivel de complex, artistic sau frumos. de-asta am invatat sa nu mai cer o anumita piesa la un concert sau sa nu incerc sa anticipez ce album o sa iasa dintr-o suma de piese pe care le cunosc sau nu. iau luna amara asa cum o primesc, asa cum mi se ofera, si nu cred ca astfel ma va dezamagi.

    daca ar trebui sa folosesc un singur termen pentru a descrie noul material, as spune evolutie. per ansamblu un material mult mai bun decat primele doua, mai moale, mai melodios, mai matur, si totusi atat de trist. nu mai zic de coperta, design sau carticica, toate bucatelele din care e compus albumul arata grija si atentia cu care s-a lucrat la detalii, sa fie placut nu doar la auz, ci si la vedere :)

    ca si unitate, pe langa latura acustica, mi se pare ca albumul e compus dintr-un fir de tristete pe care se insiruiesc una cate una piesele. si nu ma asteptam deloc ca asta sa fie primul sentiment pe care mi-l transmite, poate pentru ca auzisem mare parte din piese, unele la concerte, altele pe internet. dar una langa alta, in oridnea logica de pe album, pe mine ma invaluie intr-o stare aproape depresiva, dar vorba aia, sunt masochist, imi place atat de mult albumul incat nu ma pot opri din ascultat :D , chiar daca aproape doare. cred ca am intrat in starea asta inca de la concert, cand am ascultat prima data insiruirea pieselor de pe album, confundata putin si cu amaraciunea pe care am simtit-o vazand cu cat interes au asteptat clujenii poate cel mai frumos moment oferit de luna amara pana acum. oricum probabil ca piesele se multeaza pe o stare de spirit la un moment dat, si poate pentru altii, in alt context, nu suna nici pe departe depresiv sau trist.

    incepe into another. o piesa pe care am ascultat-o de nenumarate ori in varianta de la radio RFI. o piesa superba, prin care nick ne dovedeste a nu-stiu-cat-a oara ca are o voce de invidiat. versurile imi sunau a cautarea si gasirea refugiului in cel/cea de langa noi, deci suna a piesa de dragoste. parca spunea cat de warm and cosy poate fi dragostea. dar ascultata in contextul albumului imi spune altceva, ceva legat de dependenta, de teama si de delasare, de fuga de ceea ce nu vrem sa facem. inregistrarea e impecabila si vocea lui nick la fel, insa preferam o varianta mai apropiata de cea din studioul RFI, care mi se pare putin mai incarcata cumva, nu stiu cum.

    transitions, o alta dovada a calitatilor vocale ale lui nick, un strigat pornit din singuratate, din dezamagire si neputinta. sovaielile si fluctuatiile din voce parca pornesc din frica, si din nou apare dependenta de another, care trebuie sa alunge temerile si sa ofere siguranta. o piesa capabila sa rascoleasca orice suflet, sa mute muntii si sa zdruncine orice inima (mai ales datorita cursului pe care il ia vocea de prin minutul 03.40). un strigat dupa ajutor capabil sa zdrobeasca orice armura de indiferenta. un protest induiosator, departe de a fi violent, dar zguduitor. si multa, multa teama. o piesa prin excelenta necomerciala, pe care n-o poti asculta cu superficialitate pentru ca risti sa nu intelegi nimic din ea. o piesa de care nu ma pot satura.

    chihlimbar o stim cu totii, o stim demult pe dinafara si in pacate nu mai avem curiozitatea si rabdarea sa o ascultam cuminte, acolo unde e ea asezata intre celelalte piese. mai bine spun ce am simtit prima data cand am ascultat inregistrarea pe myspace. pentru mine a fost aproape o revelatie, parca nu-mi venea sa cred ca o piesa atat de matura, de evoluata, de cursiva si de melodioasa e compusa de baietii aia revoltati, suparati si cenzurati de mai demult :D chitara imi place nebuneste de mult, si de voce nici nu mai zic. metafore frumoase a la nick, pe care nu sunt sigura ca le deslusesc exact cum sunt transmise, dar poate tocmai aici sta esenta frumusetii lor, in interpretarea pe care o da fiecare din noi. tot in ceea ce priveste versurile, chihlimbar imi seamana putin a fratele mai mare al lui gri dorian, versuri ca “nimic din mine-n lumea ta” ma duc cu gandul la “n-ai crezut niciodata in lumea din mine” sau “pamant ne cheama sub pamant”-la cenusile spalate de ploi. pe langa vocea impecabila, foarte potrivita mi se pare trompeta, care face piesa sa sune aproape a duet :D . cred ca la piesa asta imi place cel mai mult instrumentatia, mai mult chiar ca vocile, de multe ori ma trezesc incercand sa ascult doar partea instrumentala, sa incerc sa o descos din restul piesei.

    urmeaza o piesa aparent vesela, care ne pacaleste ca e vioaie prin ritmul alert din debut, pare chiar optimista pentru inceput. numai ca ne paleste din nou melancolia si singuratatea cand ascultam versurile. resemnarea e tot mai prezenta in versurile lunii amare, si sa stiti ca e dureros sa ne transmita un sentiment de resemnare tocmai cei care ne invatau sa facem, sa dam, sa incercam si sa iubim. mai mult, in piesa asta gasesc si un pic de apatie, si parca combinatia dintre gravitatea versurilor si muzica jucausa da senzatia unui inceput de indiferenta (ma refer la simplitatea cu care se canta versurile alert si vioi, cand de fapt continutul lor e destul de amarui). in final nu pot sa nu remarc trompeta, care e una cu piesa si ii amplifica enorm farmecul.

    mai departe, tot trompeta isi face de cap si ne cuprinde cu melodicitatea. am mai citit pareri despre album si am vazut ca mai multa lume spune ca “cea mai nick piesa” e “kill the dancer”. mie mi se pare ca “true sunshine” e mult mai nick, e aproape mai nick decat nick insusi :) chiar sintagma asta de “true sunshine” e un leitmotiv nickian al lunii amare :D , “true sunshine” mi-a scris nick pe un autograf acum o gramada de ani :) , mai pomeneste si prin “happiness provider” ca “true sunshine is worth a dime”, si prin alte parti. in fine, piesa e absolut superba si absolut trista. parca un ultim strigat, dureros, catre ultima raza de speranta care mai e in stare sa ofere adevar, incredere, si sentimente pure. vocile foarte melodioase, imi plac foarte mult, dar parca din traiectoria pe care o iau dau de inteles ca strigatul nu primeste nici un raspuns, si din ultima farama dureroasa de speranta, o dam in dezamagire si aproape disperare, mai ales la ultimul refren care parca e si mai dureros. e un zbucium sufletesc piesa asta. pe mine ma doare.
    de remarcat cum se joaca chitara pe refren, e asa de subtila si placuta, parca e o a treia voce.

    nici nu stiu cum sa incep sa povestesc despre piesa urmatoare. am remarcat-o la un moment dat intr-un concert, nu tin minte cand si unde, dar ce stiu sigur e ca in momentul in care am ascultat-o atent pentru prima oara, mi-am dat seama ca piesa asta o stiu dintotdeauna, parca era undeva ascunsa in mine de mult timp, si ca incet incet iese la suprafata. in general piesele care imi plac cu adevarat imi dau senzatia ca imi intra in piele si ma invaluie, dar dead ends e diferita, parca porneste de undeva de deep inside si creste incet incet inauntrul meu pana ma umple pe dinauntru. nu vreau sa zic superba, divina sau mai stiu eu cum, pentru ca nu cred ca o sa gasesc vreun adjectiv care sa descrie ce ma face piesa asta sa simt. nu imi place sa spun ca am o piesa favorita, dar dead ends e cu siguranta unul dintre cele mai frumoase lucruri care mi s-au intamplat in materie de muzica.
    intro-ul de chitara il stiam de pe myspace-ul lui nick, si m-a facut sa cred ca tocmai incepuse o piesa de-a lui, dar surpriza! uite cine stie sa cante lin si asezat, placut si melodios, puternic dar nu ruginit, si plin de dulcegarie! versurile usor monotone duc un pic a “you know you’re right”-ul lui Nirvana. nu trece mult si ne cuprinde amaraciunea. mihnea, acelasi spirit protestatar care se revolta fata de tot ce e stramb pe lumea asta, dar de data asta nu striga, nu arata cu degetul ci spune moale si subtil, si parca dezamagit, ce are de spus. fiecare vers imi spune 1000 de lucruri deodata, dar in “we are here and you are there, always talk but never care” parca se refera la noi, cei care ascultam Luna Amara, povestim cu baietii dupa concert, ii felicitam, ii aplaudam, si mergem acasa si suntem la fel de nepasatori ca inainte. poate am interpretat gresit, dar in momentul asta asa inteleg eu versul asta, poate si pentru ca e spus nu cu dezamagire, ci cu resemnsare “got used to that”. asta e cel mai trist. apoi, ma trec fiorii si numai cand ma gandesc la refren. mama ce refren! atat de melodios, atat de vizual, iti inunda toate simturile, incepe printr-o picatura, si incet incet te umple de frumos, de lumina si de fluturasi, si iti deschide mii si mii de orizonturi. foarte, foarte frumos. prea frumos pentru lumea asta. oricum, daca te lasi un pic purtat, te duce pe alta lume, iti deschide universuri noi, te plimba, te scufunda, te inalta, te intuneca, te lumineaza, te face sa zbori si sa cazi, cred ca niciodata nu m-a mai facut o bucatica de muzica sa simt atat de multe lucruri deodata, si nici nu sunt in stare sa transpun in scris tot ce ma face sa simt. poate pe nedrept dat titlul piesei pentru cate porti poate deschide.
    in strofa a doua, eul liric :) parca se dezice de catalogarea care i se cam face, parca vrea sa spuna ca el nu incita pe toata lumea orbeste si necugetat la proteste sau alte actiuni cum zic multi (ca vocalistu’ de la luna amara e frustrat si revoltat si vrea sa dea jos guvernul). dimpotriva, puncteaza frumos cam ce crede si ce ar vrea el de la lume, dar totodata puncteaza si comunicarea “defectuoasa”, unilaterala, neinteleasa de celalalt. in ultima strofa apare din nou dezamagirea mult prea prezenta pe albumul asta, si cred ca Dead Ends e singura piesa in care dezamagirea si tristetea devin enervare, nerabdare, ultima bucata de piesa e extraordinar de incarcata de nervozitate, energii si sentimente, de ma mir cum de nu-i explodeaza sufletul la mihnea asta de cate ori o canta. poate cea mai dureroasa particica de pe piesa, daca nu se pe intreg albumul, e “tired hearts”, dureroasa pentru ca dupa atata lupta si atatea zvarcoliri am vrea sa stim ca vine linistea si calmul implinirii, si nu resemnarea… cred ca cele doua cuvintele sunt un motiv suficient sa ne duca la concluzia ca titlul albumului nu e o garantie (sa nu dam deoparte visele pt ca ele se vor realiza) ci e un strigat provocat de neputinta, o ultima rezistenta firava impotriva resemnarii care mi se pare ca incepe sa va cuprinda (sper din suflet sa nu fie asa).
    nu mai scriu prea multe despre piesa asta pentru ca imediat se face roman si tot nu o sa cuprind tot ce as avea de spus despre ea, dar mai spun ca prin piesa asta mihnea dovedeste cu varf si indesat (celor care mai aveau dubii) ca e un muzician desavarsit, ca stie sa compuna si sa cante si melodios si lin, fara sa isi piarda din sinceritate sau mesajul si fara sa renunte la ofuirile pe care le are pe suflet, dovedeste ca nu e doar trompetistul zburlit si acid care ne hranea cu folclor si dizident, ci are mult mai mult pe dinauntru, de simtit si de oferit, ca stie sa deschida porti spre lumi mai frumoase, si toate astea printr-o placuta melodicitate de care poate multi nu il credeau capabil si de care au nu ma mai pot satura. desi ma declar fana a vocii sexy, guturale cu care urla mihnea la unele piese :D , trebuie sa recunosc ca latura asta soft pe care n-o cunosteam ma fascineaza, si poate motivul pentru care imi place atat de mult Dead Ends e pt ca o canta cu atata placere si pasiune (cred ca ii place enorm piesa asta, eu zic ca cel mai frumos sunt transmise si percepute piesele care plac cel mai mult autorilor, si aici se simte placerea pura cu care e cantata, mai ales la concerte, cand mihnea se lasa purtat fizic de piesa). si cred ca e prima oara cand ne arata si mihnea o bucatica din “lumea din mine”.
    pe de alta parte, comentariile contra pe care le-am citit (referitor la aportului lui mihnea in general pe album dar mai ales la piesa asta) mi se par dezgustatoare prin superficialitatea si rautatea oarba cu care au fost scrise. stiu ca sunt foarte subiectiva, ca doar e frumos ce-mi place mie, insa chiar daca nu iti place vocea, timbrul sau engleza lui mihnea, tot e foarte greu sa nu te lasi furat de piesa asta. adica daca nu iti place ambalajul, chiar nu esti curios ce e in continutul pachetului? daca Dead Ends chiar nu-ti spune nimic si nici nu misca nimic in interiorul tau, fie ai o suprafata foarte groasa, fie esti doar o suprafata.
    o revelatie teribil de placuta, aproape imposibil de anticipat, si absolut binevenita (impact asemanator cu duritatea si forta dulcelui si candidului nick :) pe happiness provider). I declare myself charmed :)

    mai departe, No return, o piesa pe care am asteptat-o cu nerabdarare de cand am vazut versurile, dar si cu emotie, citind tot felul de comentarii (gen jam session, psihadelic etc). si-mi place foarte mult. cred ca e una din cele mai altfel piese de la Luna Amara, mai ales referitor la aspectele legate de forma. versurile mi-au placut de cand le-am citit pe myspace, ce nu stiam e ca si nick contribuie scurt dar cu mult efect pe piesa. tonalitatea joasa de la refren da o nota sumbra, si din nou versurile rezuma o bucatica din lumea asta mizera in care traim, si din nou dezamagire, tristete, durere.
    ce-mi place extrem de mult (si sunt convinsa ca nu numai mie) e partea instrumentala foarte in ton cu restul albumului (mai in ton cu albumul decat cu piesa), diferita de cea cu care ne invatase luna amara pana acum, si in mod clar cu influente directe asupra psihicului nostru. in general am o mica retinere fata de piesele lungi, dar No return curge asa de firesc si placut, incat pare ca se termina prea brusc. adica chiar se termina prea dintr-o data, prea va jucati cu noi:) melodia intra frumos si discret sub piele, fara sa ne dam seama, ne acapareaza complet si dintr-o data gata. se taie firul. nu mai faceti din astea pt ca ascultatorii de luna amara sunt oameni sensibili, nu prea obisnuiti cu socuri, si pot ramane traumatizati :) ) pentru mine personal mai putea sa tina linistit vreo 15 minute partea instrumnetala, ca nu ma suparam…

    probabil cel mai intim moment al albumului, kill the dancer e o piesa atat de sensibila si de personala… imi da un sentiment de nostalgie neputincioasa, esti departe de persoana iubita si tot ce poti sa faci e sa te inchizi in tine si sa visezi la ea. imi place ca incepeti sa compuneti mai multe piese de dragoste, pentru ca va prinde foarte bine, stiti sa o exprimati pur si sincer, fara sa o dati in alte alea cum fac majoritatea compozitorilor.
    singuratate si visare, sensibilitate si dragoste. imi place mai ales simplitatea piesei, o voce, o chitara si un picut de trompeta. frumos, foarte frumos

    hunt the wire incepe promitator, cu chitara aia….wow! insa versurile dom’le nu ne plac! pai cum sa ne placa daca sunt despre noi, daca ne simtim asa de cu musca pe caciula, daca toti ne regasim in ele? au au au… am observat ca mai toata lumea a trecut asa mai in graba peste piesa asta (la recenzii, cel putin legat de versuri), ca doar cui ii place sa fie aratat cu degetul? ce faina era piesa aia cu “numai altii sunt nebuni/ tu esti cel mai bland si bun”, dar asta in care imi zici despre mine nenea… hmmm…
    lasand gluma la o parte, foarte atente si bine alese versurile, asa de actuale si de nimerite, subtile si amarui. suntem asa de dezumanizati, nu mai stim sa vorbim, sa socializam, sa ne facem prieteni si sa ne descoperim unii pe altii, stam in fata monitorului si trimitem emoticoane daca chiar vrem sa ne exprimam sentimentele. si recunosc, si eu ma regasesc in versurile astea, toti ne regasim, doar ca nu ne place sa recunoastem.anyway, trebuia sa spuna cineva si asta, si ma bucur ca ati facut-o voi. aaa, si imi place si finalul, care nu era pe varianta live de pe myspace, unde v-am vanat pana acum :D

    o piesa pe care o asteptam de foarte mult timp, floodmoses e cea mai energica piesa de pe tot albumul, si vocile alea ma dau pe spate. sincer am ascultat piesa de nenumarate ori, am citit si ascultat versurile si capul meu patratel nu desluseste despre cine e vba in piesa asta :D :”> parca e plina de ironii piesa, sau poate nu? adica chiar il asteptam pe moise sa desparta apa in 2 si sa ne salveze pe toti sau e o ironie la adresa celor care stau si asteapta in loc sa faca ei ceva? la modul in care se canta, la energia si la felul in care izbesc vocile, mesajul suna parca a repros. in fine, chiar ar ajuta o explicatie din partea eului liric cateodata prea metaforic al trupei :D (pe mine cele cateva cuvinte despre unghii de drac la concert m-au iluminat, ca nici acolo nu intelesesem foarte bine mesajul).

    tot citeam ca pe noul album sunt doua piese noi, no return si little sun. de no return stiam ca e piesa lui mihnea, si nu stiu de ce credeam eu ca little sun e piesa lui nick. probabil titlul m-a indus in eroare, pentru ca te cam astepti ca un astfel de titlu sa fie al unei piese nick. dar iarasi o surpriza placuta… piesa asta e dragoste pura, e dragoste pe paine. e revigorant sa auzi asa o bucatica din lumea lui mihnea, calda si colorata, un refugiu fata de toata ura, frustrarea, minciuna, mizeria, nefericirea si toate celelalte. atat de multi I love you pe centimetru patrat, atata simplitate si totusi atat de multe spuse in cateva cuvinte. piesa asta nu face altceva decat sa confirme ca dead ends nu e o greseala, si ca mihnea stie sa exprime si sentimente frumoase si calde, doar sa isi faca un picut de loc intre toate celelalte.
    intro-ul cu cainele si cu leaganul imi aduc aminte de red-ul ala inregistrat demult pe ceva demo care se dadea la radio, cu un catel sau un scartait sau ce era pe acolo ca se auzea tare rau :D (mie a catel imi suna). si faza cea mai faina e ca daca asculti little sun la casti pe strada se confunda sunetele din casti cu cele reale, si aproape ca materializeaza piesa. oricum, imi place ca ati pus-o la sfarsitul albumului, pentru ca din intreg albumul, asta e singura piesa care nu mi se pare trista, amara, depresiva, si sper ca e la final tocmai pentru a pune capat acelor sentimente si pentru a semana frumusete si optimism in spiritul devoratorului de luna amara :) .

    de mara nu vreau sa comentez prea multe, suna intr-adevar mult mai bine decat varianta live, dar parca nu se potriveste cu restul albumului, parca nu merge ascultata dupa little sun. e o parere, nu un repros.

    poate pe multi i-am plictisit sau i-am speriat cu cat de mult am scris aici, dar vreau sa imi cer scuze pentru superficialitatea cu care am tratat cateva aspecte ale albumului (mai ales muziceste, ma pricep mai putin sa comentez aspectele muzicale decat pe cele legate de versuri). nu pretind ca am inteles tot ce ati transmis voi prin album, dar am vrut sa va scriu o bucatica din ce inseamna muzica voastra pentru mine. Asa am simtit

  37. Titz says:

    @little blue iti spui little…dar folosesti cuvinte mari …si scrii mult… :) )
    imi place ce-ai scris…. :)

  38. Mircea says:

    Foarte faine randurile de mai sus (Little Blue).. de mult n-am mai citit de 2 ori aceeasi “recenzie”.. Sa mai scrii!

  39. alxunder says:

    http://dob.ro/Recomandari/Muzica/4517/Don't-let-your-dreams-fall-asleep cam asta ar fi ‘recenzia’ mea

  40. Chiri says:

    Un prieten imi spunea “Nu vreau sa aud Luna Amara asa. Suna gay. Vreau sa ii vad protestand, nu cantand prostii.” Sincer, pentru mine ati protestat in albumul asta mai mult ca in oricare altul. Don’t let your dreams fall asleep – uite deja e un protest.

    Imi va lua mult timp sa inteleg fiecare melodie in parte, dar pana atunci ati reusit sa ma faceti sa cumpar albumul, primul album cumparat in viata mea :) ). Little blue spunea ca, chihlimibar ii aduce aminte de gri dorian. Mie imi suna mai mult a stare de gratie sincer “pamant ne cheama sub pamant” – “pamantul ma va face iar pamant”. Oricum, ce mesaj am primit eu din stare de gratie e total diferit de cel pe care vroiati sa il transmiteti (poate) :) dar mie imi place asa, cu ce inteleg eu, si e destul de apropiat de chihlimbar.

    Am regasit multe trimiteri la alte melodii ( sau poate mi s-a parut) ceea ce mi-a placut foarte mult. Don’t let your dreams fall asleep e un strigat din punctul meu de vedere, un strigat de … nu stiu, dar striga. Multe lucruri, multe sentimente (desi toate duc spre tristete), foarte placut. O schimbare spre bine zic eu, Luna Amara e printre singurele trupe in care chiar regasesc bucatele din mine, din pacate imi dau seama de asta doar la a 100-a ascultare a melodiei, deci o sa mai dureze pana sa va inteleg albumul :) , daca o sa il inteleg vreodata.

    Pana atunci o rugaminte am si eu. Treceti si voi prin Piatra Neamt, va cam neglijati fanii din zona aia :D .

  41. mihnea says:

    chiri, multumim frumos pentru impresii!
    am veni noi in piatra neamt, dar avem unde canta? nu stim nici un club acolo, dar daca stii tu, da-ne un semn si vedem ce putem face…

  42. zoltan says:

    Cateva ganduri > primul raspuns: http://clickzoombytes.wordpress.com/2009/05/22/click-recenzie-luna-amara-don%E2%80%99t-let-your-dreams-fall-asleep/

  43. iulia says:

    serios, nu mai cititi/ postati toate prostiile pe care le scrie richard, aici chiar sunt recenzii faine, mie imi face placere sa le citesc…

  44. zoltan says:

    Iulia, vezi primul raspuns… That’s all! :)

  45. Unknown says:

    http://www.letsrock.ro/reviews_LUNA+AMARA+-+DON%27T+LET+YOUR+DREAMS+FALL+ASLEEP_17.html

  46. Sorin says:

    Multumim pentru review, e foarte fain. Ne vedem la concerte.

  47. Chiri says:

    @mihnea
    daca ati vrea sa veniti in piatra ar fi cateva locuri unde ati putea da concert. Ti-am trimis un mail pe mihnea@www.luna-amara.ro dar nu ai raspuns, mai las un mesaj aici asa, ca ultima speranta:). Daca sunteti interesati dati-mi un raspuns cu o adresa de mail la care v-as putea contacta.

  48. Iustina says:

    Pentru mine albumul e foarte complex.Plin de cuvinte ce alină dar și cuvinte care dor a naibii…Mulțumesc Luna Amară.
    Suceava vă așteaptă cu tare mult drag.
    [Ceea ce faceți e combustibil pentru suflet.Ne încărcați bateriile pentru a ieși afară.]

  49. ruxi says:

    imi pare rau ca abia acum la stufstock am auzit de noul vostru album:( desi am inteles ca e lansat de ceva timp…daaar, ce am ascultat imi place foarte mult!!

  50. Radu says:

    Dupa vreo 4-5 luni de ascultat albumu asta non-stop, miam format o parere clara. E un album foarte bine inchegat , cursiv si surprinzator.
    Deschiderea cu Into Another una din piesele ceva mai vesele , iti da un groove , nu poti sa nu dai din picior , sunetul umple camera , se intampla multe lucruri …e textura.
    Chihlimbar , Unghii de drac si No return sunt punctele forte de pe album , evident si DeadEnds, piesa care ar putea fi foarte usor un single de milioane de dolari ( daca nu lar da de gol engleza lui mihnea) . Interpretarea live de la piesa asta e cutremuratoare.
    Albumul nu plictiseste deloc , din contra parca se termina prea repede. E viu colorat desi nuantele sunt nostalgice , e distractiv , e o provocare , e probabil cel mai unit album Luna Amara. ( exact cum si-au propus baietii)

  51. cati says:

    Mi s-a părut un pic altfel faţă de celelalte albume…ceva mai liniştit.Însă m-a cuprins febra “luna amară” aşa că…vă urmăresc :)

  52. Ana says:

    Eu am avut o experienta ciudata cu voi. Adica, v-am auzit de destul de mult timp la MTV cred, sper ca nu ma insel, cu Gri Dorian. Mi-a placut mult, dar eram print-a 9a, cam asa, innebunita atunci dupa piane si voci a la Tori Amos, mai putin chitari si gri-uri, asa ca am venit, am vazut si am uitat. Mare greseala, pe care am mai repetat-o de cateva ori. Bine, sa zicem ca nu punem la socoteala colegele de facultate(nu putine), care inamorate de Mihnea povesteau tot felul de vise(??!!), in loc sa-mi spuna si mie de vreo melodie. In afara de asta am fost la 2 concerte ale voastre in Mai 2009 la Port Arthur si Noiembrie 2009 la Flex, in Arad. Cumva nu am fost pe faza nici atunci.
    Pana acum vreo luna. Cand tot auzeam trompeta de la Albastru in minte, de la ultimul concert si m-am pus sa rascolesc youtube dupa piesa, evident nu stiam cum se numeste. Un lucru foarte pozitiv! Pentru ca am descoperit cautand Albastru, rand pe rand Chihlimbar (si acum imi vine sa mor de ras cand ma gandesc cum tot asteptam pe Chihlimbar sa apara trompeta de pe Albastru), Unghii de drac, Lume oarba, si …ce sa mai zic, n-are rost sa mai continui. :)
    Ce pot sa spun e ca daca pana acum v-am urmarit fara sa va aud, acum va aud deplin si am realizat ca Albastru si Chihlimbar nici macar nu sunt pe acelasi album:)))
    Poate e mai bine ca v-am descoperit cu intarziere, fiindca am avut direct o privire de ansamblu. De cand m-a bantuit Albastru, merg toate albumele pe repeat.
    Nu stiu cum sunt altii, dar eu zic ca este evidenta cresterea de la un album la altul. Nu ca primul ar fi mai slab, iar celelalte mai bune sau invers. In nici un caz. Ma refer la faptul ca sunt diferite, mai complexe, mai sincere, poate:)
    Sunt pe toate albumele piese obsedante si descopar tot mai multe.
    M-am distrat foarte tare cand am citit intr-un interviu despre cele trei tipuri de public, publicul de duritati, publicul de lirice si publicul Rosu aprins!:))) Sa zicem ca eu sunt toate trei laolalta.
    Muzica este inainte de toate si in chip evident o muzica libera, libera sa creeze o piesa ca Loc Lipsa sau Dizident si in acelasi timp una precum Into Another sau Luni de fiere. Altceva, care transpare din aceasta muzica este o putere de convingere fantastica, in legatura cu faptul ca ceea ce asculti este valabil nu doar in urechile tale, ci este muzica, poezie, la orice ora, in orice piesa, daca tu esti acolo sa o auzi sau nu.
    Ce sa zic, mi-a pus D. mana in cap cand ati fost weekendul trecut la Arad. N-are rost sa mai comentez, cat de supercalifragilistic a fost concertul. M-am bucurat mult de Lume oarba.
    In legatura cu textele, se vede clar ca sunt texte lucrate, gandite si simtite inainte de orice, nicidecum fuserite, de muzica nici nu mai vorbesc.
    Nici acum nu imi vine sa cred ca ascult Luna Amara si cant textele pieselor in ROMANA! Adica hai sa fim seriosi…ce trupe romanesti mai canta in romana de iti vine sa canti cu ele??? Si repet…puterea de convingere ca un text poate suna foarte bine in romana, foarte sincer, foarte transparent..m-ati prins aici. sa gandesti in limba ta, sa nu-ti fie rusine, sa n-ai de ce sa-ti fie.
    Ce-mi mai place la texte e ca nu sunt supraincarcate, dar in acelasi timp sunt treffsicher-cum ar zice neamtul. Adica scurt si la obiect, desi profund si clar. In legatura cu intelesul, respectiv semnificatia textelor, eu chiar ma bucur cand nu inteleg #ce a vrut sa spuna eul liric# si sincer nici nu stiu daca prea trebui scormonit in intentia autorului, asa ca principiu. Important e ca textele ofera un suport pentru gandit, pentru visat, e un soundtrack la propria-ti viata, cum ar zice o prietena.
    Chestia faina baieti e ca pe muzica voastra se poate visa, e muzica pe care visele nu prea pot sa adoarma si nu cred ca ati nimerit-o la plezneala.
    Ce sa zic, in fiecare luna as merge la un concert, de-al vostru.
    Astept albumul nou!Prevad o groaza de energie vitala de toate culorile! Ma intreb cum ar suna un pian pe ici pe colo:)

    P.s. Daca puneti de vreun partid, count me in.